Furtună
cerul îl sprijin cu mâna
puternic întinsă
degetele împart orizonturi
umbrelă albastră să fie
norul negru să treacă
potopul de ape răsfirate
care biciuie încruntate
picături bântuite cu piatră
gheața lor sparge minți înnebunite
tunetul bubuie prădalnic
viața sub copac se zbate
tu aplecată
fugi despletită
un sân se desface
saltă-n alergare
picături de sudoare
pe tâmplă ți se pune
te înghesui lângă mine
tremurând toată
eu dau drumul cerului
orizontul se luminează
tu zâmbești fericită
și-mi spui...
am scăpat iubite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
