Beţie

curg lacrimile din stilou
cum curge toamna vinu'-n beci
iar eu m-am îmbătat de dorul tău,
sperând că după toamnă n-o să-mi pleci.

fix ca o damigeană fără fund îmi eşti
dând pe afară, plină de vin negru,
iar eu, ca ultimul beţiv te sorb continuu
cu teamă, nu cumva să te goleşti.

stai rece lângă mine. în beci e şi mai rece
şi ceasul bate calm, timpul şi mai calm trece.
te iau pe-neaşteptate şi te sărut cu patos
tu nu-mi refuzi nevoia şi mi te-oferi regeşte.
te-mbrăţişez de parcă nicicând ne vom vedea..
fiind sigur că după ce va răsări luna
voi fierbe lângă tine şi-mi voi lua viaţa.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!