Acum

Acum, când preadorita primăvară
Ne-a readus caișii înfloriți,
N-ai să mai vezi plimbându-se pe-afară
Surâzători, frumoși îndrăgostiți.

Acum, când ți-ai dori cu frenezie
Să hoinărești prin parcuri, pe alei,
Cutreierând visând prin poezie,
Simțind aroma florilor de tei,

Acum, când iar auzi în depărtare
Duios cântând al ciocârliei glas,
Când zilnic mai răsare câte-o floare
Ce stă cu albinuțe la taifas,

Acum, când bucuria înfloririi
Ne-ar fi-ndemnat pe toți să strălucim
Blagosloviți de razele iubirii
Și-oricărui pom, sfios, să îi zâmbim,

Noi trebuie să stăm ascunși în casă
De teama unei molimi ucigașe
Care distruge cruntă, nemiloasă
Umane vieți, trăirile gingașe

Ce ne făceau să-mbrățișăm firește
Orice prieten întâlnit în cale,
Să vizităm, cum sufletul dorește,
Bunicii... fără măști chirurgicale.

Acum ne este teamă de sărutul
Ce-l dăruiam iubind cu-nflăcărare,
Și doar distanța ne mai este scutul
Apărător în sumbra izolare.

Să n-acuzăm nicicum Divinitatea,
Ea doar ne-a dăruit acest Pământ
Pe care l-am distrus cu răutatea,
Nemaiștiind că ni-i lăcașul sfânt!

Acum să încercăm să înțelegem
Că vina ne-aparține tuturor,
Prin rugăciune să ne reculegem,
Știind că omul nu-i nemuritor

Dar poate să mai cânte la balcoane
Sperând în ziua ce va fi să vină,
Mai știe să înalțe lampioane
Purificat cu lacrimi de Lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook