Între noi vasul de porţelan împodobit cu nucă de cocos

în nouă ape mi-am spălat păcatele de-a nu fi ajuns o vreme
să smulg buruieni şi vrejuri uscate din viaţa asta pustie
pe lemnul putrezit inscripţiile par neînsemnate scrijeliri
ceilalţi au tras gunoiul lor peste singura dovadă că
şi voi aţi trăit pe aici tragediile voastre
de care am aflat când mi-a venit rândul

bob cu bob am ales şi m-am rugat zilei să primenească sufletul şi
gândul de a vă pomeni aşa cum am învăţat tot de la voi cândva
şi-am lăsat focul mic şi mi-am amintit truda şi dârzenia
şi-am suspinat pierderea aceasta fără egal

sfărâmiţat miezul de nucă al iubirii l-am luat în pumn
risipindu-l amintirii în aluatul cu mirodenii mă va urmări
până în gura flămândului ioană împrumută-mi şi mie pumnul tău de mălai
ce bucuroasă era să dea un ciurel întreg de pomană
degustă tu îmi spunea de cât de dulce doar eu puteam stabili bunătatea
acum tresar la aromele trecutului şi mi se pare că timpul merge în două direcţii

fac o cruce din jumătăţile rămase îi numesc de parcă am fi la cina cea de taină
jumătate aici şi jumătate acolo

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!