Te du cu bine!

Nu ţi-am mai scris de mult, măicuţă,
Despre pădurea de goruni,
Despre livada de sub munte
Şi despre casa din străbuni.

Nu ţi-am mai spus ce e prin lume,
Ce dor îmi e de amândoi,
Căci zeci de ani ne-au despărţit
Şi de acuma mă îndoi

Şi eu de griji şi de povară,
De boli, de nedreptăţi, de frig,
Dar geaba lacrima-mi se uscă,
Degeaba dorul meu îl strig.

Îl ştiu doar eu şi-l tac în mine,
Îl ştie Dumnezeu cel Sfânt,
Dar câte-o dată ţi-l trimit
Şi ţie, mamă, în cuvânt.

Azi vreau să-ţi spun ceva anume:
Măicuţă dragă, ţi-a venit
Şi sora ultimă aproape
Să fiţi tustrele în zenit.

Şi-a pus broboadă de mătase
Ieri dimineaţă-n fapt de zori
Şi a pornit spre voi, spre stele,
Ori, poate, s-a ascuns sub flori.
Te du cu bine, suflet drag,
Te-aşteaptă sora ta în prag.

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!