Cântecul meu

Eşti uimitoare şi frumoasă,
Nu eşti nici floare, nici copac,
Ci mult mai mult decât atât,
Nu-i de mirare că te plac.

Eşti iubitoare, grijulie,
Din toată inima vibrezi
De fericire tu mă umpli
Şi ziua tu mi-o luminezi.

Ochii îţi sunt uluitori
Nu pot privi în altă parte
Sunt minunaţi şi strălucesc
De dimineaţă până-n noapte.

La tine-n braţe aş sta mereu
Fiindcă mă simt ca într-un pântec
Bătaia inimii ce-ascult
Este frumoasă ca un cântec.

poezie de Eric Pribyl, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!