Dorul absolut

Când am plecat din ţară-ntâia oară,
ajuns pribeag pe un tărâm străin,
primeam ascuns în pâinea prea amară
şi-al fraţilor români nestins venin.

Murea atunci în mine, pe tăcute,
destinul sfânt primit de la străbuni,
un alt destin, pe noile redute,
prefiguram în vagi dimensiuni.

I-am zis adio patriei române,
lăsând acolo mâlul doctrinar,
şi-am plâns de dor că-n urma mea rămâne
cel mai iubit şi cel mai sfânt hotar.

Iar azi, când anul este pe sfârşite,
trimit spre ţară ultimul salut:
tu, patrie de visuri adormite,
îţi las pe vatră dorul absolut!

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!