Ce ţară mândră şi frumoasă eşti

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Dându-ţi putere şi poftă de viaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti
Cu rochia verde de smarald te făleşti,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsează
Lanul de grâu la picioare ţi se-aşează.

Greutăţile ce umerii ţi-au apăsat te-au copleşit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunţat,
Pe duşmani în firida timpului i-ai întemniţat.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoşii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!