În final
În al tuturor glas de atomi
Mi-aș trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aș afunda sufletul
În a ta umbra aș sta
Călăuză aș vrea să-ți fiu
Pe inimă te-aș picta
Să-mi dai speranță și-n sicriu
Aș vinde pământuri și aur
Că să-ți cumpăr dragostea
M-aș face roșu pentru tauri
Pentru un sărut în nea
Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.
Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc nițel
Poate voi zări un țel.
Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt
Văd stele ce cad arzând
Și parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aș fi eu
Murind singur, efemer
Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă lași aici să zac
Să ard ca o mică stea
Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puțin și nu mai sunt
Mă lași să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea
poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
