În primăvară
Încet din pași întunecați căzu zăpada,
În umbra copacului
Se ridică pleoapele îndrăgostite roz.
Mereu urmează strigătul negru al marinarilor
Stea și noapte;
Și vâslele lovesc în tact ușor.
Curând pe ziduri în ruină înfloresc
Violetele,
Înverzește atât de liniștit a singuraticului tâmplă.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre verde
- poezii despre singurătate
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
