Bujorul alb
M-am oprit,
cu picioarele înmuiate
într-un nor,
cum ar fi cel de vată,
masiv ca infinitul,
rece ca piatra.
Apoi era parfumul
și respiram peste un tufiș
cu petale de bujor alb,
Eram mică și visam
la lumina ochilor tăi.
M-am trezit
și eram alaturi de tine
lângă o tufă cu bujori albi.
poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bujori, poezii despre lumină, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre infinit sau poezii despre alb