Nostalgii rurale

În satul, nostru,
se beau minţile, se
ciocnesc inimile
zdrobite, dimineaţa
trase din teasc
în alambic, şi noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
ameţiţi de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineaţa în care:
"Eşti băiat mare,
deja(!) Leagă-ţi şireturile,
singur"
(Afară ningea cu frunze
veştede, reci, şi vii,
iar sub noi, ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul,
nostru, ameţit de
dorul luminii de
la ne-început)

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!