Satiriazis

Dragă, ţi-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloaşe urinate
De-un derbedeu ce şi-a găsit sub geamul tău azilul
Şi simt pe inimă o stâncă iar cervicala mi se zbate.

Precum un sedentar ce a scăpat din lesa conjugală,
Văzând cu ţârâita ai tăi nuri mi-am făurit speranţe
Că te voi poseda în fel şi chip pe-o vreme estivală
Dar toate visele au ajuns să fie tomnatice restanţe.

Pândeam în serile cu lună ascunsă în voal de nori
Cum după diafanele perdele în lascivul dans glisai
Spre-un oriental covor împodobit cu delicate flori
Şi-n suflet de sultan fără harem tornadele stârneai.

Întrezăream sâni fermi eliberaţi din cupe de mătase
Cum tresăltau nedezmierdaţi în păgânească unduire.
Lansând spre amorez imaginar ocheade languroase
Între senzuale coapse tu lăsai vederii femeiasca fire.

Acum fiind obsedat în insomnii de trupul tău divin
Hălăduiesc cu arzătoarea fantezie în pervers sonet
Sperând să-mi curmi impresionată diavolesc suspin
Când vei dori să-mi simţi unealta hămesită de poet.

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!