Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Și totul se mișca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Și-nvinețit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre plumb
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre creier
- poezii despre Soare
