Închinăciune

Haide să-ntindem treptat
Noi anotimpuri celeste,
Căci vremea cu noi s-a jucat
În epifanii modeste.

Pune-mi în sânge nectar,
Să nu se scurgă doar vina,
Culege-mi din suflet amar,
Să nu-ncolţească ruina.

Şi umblă, te rog, mai încet
Prin inima-mi ciungă,
Sunt ere de când te aştept
În viaţa aceasta prelungă.

Sunt lacrimă stinsă în vin,
Chiar balta de sânge-a poverii
Şi slovelor tale mă-nchin
La poarta tivită a verii.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!