Amăgire

Amăgire,
amețitoare cu aur de frunze rococo!
Împrospătezi arome de suflet chinuit,
cu utopice visuri,
în tentă galben Schonbrunn
criptate-n runice inscripții.
Firave pâlpâiri, în umbre-ntunecate!

Amăgire,
din gâtul de vioară cioplit în palisandru,
trimiți seducător cânt de sirenă,
efectul afrodisiac din lemnul tău,
și nu miresme impregnate-n echilibru!

Amăgire,
ademenire străvezie
cu nesănătoase subțirimi de porțelan!
Înșeli cu false străluciri spre bucurie
inconștiente chipuri cenușii,
de sevă, sens și țel secătuite.

Amăgire,
administrezi speranța-n picătură distilată,
să nu se urce la cap,
să-l turbeze de optimism neîntemeiat.
Termometrul de iluzii mai trebuie scuturat,
mercurul himerelor
cotele toate deja a bulversat!

Amăgire,
magică făcătoare de înșelăciuni
în bacantică frenezie!
Îți vor suna și ție într-o zi
trâmbițele Judecății de Apoi,
trecută-ți va fi prin ciur și dârmon
nimicnicia de răufăcător.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook