Vertigo

sunt gospodină

oh şi ce bună gospodină

trec prin toate camerele apartamentului şi dau perdelele la o parte

deschid în larg ferestrele

scutur bine

dream-catcher-ul de energii negative

mi-am închis conturile de socializare

şi încă nu ştiu ce mă tentează mai mult să iau de la capăt

a început să mă sune lumea

să-mi trimită mail-uri

chiar şi scrisori

mi-am instalat messenger

dar n-am găsit niciun mesaj vechi în arhivă

totul dinainte de tine s-a şters

toate flirturile infantile dinainte de tine

când eram o mică ipohondră

o idealistă angrenată

în relaţii pasagere

ameţită de prea mult malţ şi weed

prin parcuri peste care acum

au pus mult ciment şi maşini

mult ciment şi deşeuri

sunt gospodină daaaaah

intru în mintea mea

şi ucid toate insectele care se agitau acolo

ca în jurul unei surse de lumină

iau aşchii din inimă le ţin în palmă

şi îmi place cum în lumină

chiar şi durerea

începe să strălucească să pară frumoasă

să înduioşeze

s-a schimbat

anotimpul în fereastră

ca o imagine de background pe un ecran

un vârtej de frunze multicolore

mă ia pe sus

devin melancolică

devin vulnerabilă

şi ce minunat e

ştiu că tu mă iubeşti pentru asta

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!