Doină postmodernistă...

ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii

revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veşnicie
o generaţie s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin şi bejenie

dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poţi să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oţel ridici şi pâine
şi carnea vie în brăzdar de coase

aşa şi existăm. Din capete plecate
constituim o viaţă lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veşnicul mălai, visat de vrăbii...

poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!