Poezie banală
cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Bușulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămășițe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteți să-mi interziceți
să zic două cuvinte
ale lui Nichita.
Doamnă Minstru
mi-ați fost profesoară
haideți să lăsăm teoria literară
și să ascultăm ce recită Eminescu
în inegalabilele lui versuri
Caramitru din trecut
și acum recită
pentru cunoscători.
acolo la intrare
era un aparat mare
pentru securitate.
Eminescu a ramas
dar au rămas și resturi
tot în aula B. C. U.
dar cu alte fețe
unde s-a tras cu tunurile
de ce se trage cu tunurile
în cultura noastră?
poezie de Viorel Muha (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
