Alean
Apusul te strigă pe nume
Și mă frâng într-un dor absolut,
Nu mai am cerneală pe umeri
Să încropesc un alt început.
Și mi-e sete și foame, deodată
De-un mănunchi de cuvinte eterne
Și te-aș strânge iarăși sub pleoapă,
Când zăpada iubirii s-ar cerne.
Și te vreau, cumplită pedeapsă,
Să mă spinteci cu dalbe săruturi,
Să-mi presari poezie pe coapsă
Și iubire polară să-mi fluturi.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
