Femeie cu văl
toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii
esențele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi
în cadența ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca niște acoperișuri
trecătoare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre înălțime, poezii despre toamnă, poezii despre picioare, poezii despre nori, poezii despre maturitate sau poezii despre femei