Joc de petale

Oamenii dorm în peşteri de beton
Sefii de trib se lăfăie-n puf de cocon
Şi câte un nebun face de planton
La focul lui Prometeu ca un grifon

Cântând vise interzise, promise,
De copii... în joc de petale astral
Ucise în al adulţilor ideal
Cu minciuna, trădarea, sus puse

Iertate de religii cu joc hamal
În care cine ucide pentru ea
Primeşte iertarile cu mir de stea
In corul copiilor cântând astral

Si nebunul priveste, răscoleste
Focul de stele, poate printre ele
Sau ascuns iar după Lună visele
Cum le ţin in puf de cocon, măştile

Ş-abătut pleacă pe drumul netârât
De genunchi, ai foştilor copii
Ş-altcineva poate s-o mai rătăcii
După joc cu petale, de tine uitat...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!