O FEMEIE RARISIMĂ
Ce-mi place în viață-i femeia de soi,
Total năzdrăvană, cu ochii de foc,
Cu zâmbet poznaș ce-nrobește pe loc
Și vorba de spirit o-ntoarce-napoi
Pereche găsită c-un car de noroc,
Prin anii ce zboară-mpărțind amândoi
Tristeți bucurii, cer albastru și ploi,
Luând toate cele, voioși, ca pe-un joc!
Copii alintându-i, crescându-i frumos,
Ghidându-i cu tact pe aceleași cărări
Ce duc spre-mpliniri, c-un umor sănătos...
Norocul găsit străbătând patru zări
E scumpa soție, zâmbind drăgăstos,
Ce ziua-nsorește cu dulci sărutări!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
