Viaţa la ruletă

Când bunul simţ azi nu-i ce-a fost odată,
Iar ideal e să întreci măsura,
Ca iedera se-nalţă impostura
Şi-obrăznicia poartă chiar cravată.

Cu masca pe figură e natura,
Speranţa pare-o navă eşuată
Şi-n nesfârşita mare-nvolburată
Rămân pe val doar cei ce dau cu gura.

Mişcaţi de sfori, cu-o morgă teatrală
Valeţii prinşi de febra-nchipuirii,
Înghesuiţi la masa fericirii,
Ca într-un joc, plusează cu-ndrăzneală,
Deşi sunt slabi la tabla înmulţirii
Şi tari doar când e vorba de-mpărţeală!