Cugetare

Dacă viaţa te îndeamnă să te-mbeţi
de-al ei miracol,
Bucurându-te, frenetic, de măreţul său spectacol,
Dacă ploaia te alintă, dacă cerul îţi zâmbeşte
Şi de, infantil, te-ncântă pomul care înfloreşte,

Dacă norii, vijelia nu-ţi pricinuiesc necazuri,
Marea, dacă te îmbie cu superbele-i talazuri,
Dacă ai zărit, o clipă, Soarele cum ţi-a zâmbit
Iar trufaşa lui dogoare te-a găsit cam.. zăpăcit,

Dacă, plin de-nflăcărare, munţii poţi să-i cucereşti,
Sau, însufleţit de visuri, vrei spre stele să porneşti,
De-ale beznelor fantasme
simţi c-ai vrea să le alungi
Ca prin colosala-ţi noapte, sus, pe Lună să ajungi,

De, ştiind că recea ploaie curcubeul va aduce,
Te decizi s-alegi lumina la a vieţii grea răscruce,
Căci, puternic fermecat de sublima feerie,
Al tău suflet iar te roagă să vibrezi în poezie,

De voieşti să-ţi ceri iertare de la vânt, păduri sau flori
Tresărind nedumerit la ai inimii fiori,
Când, în roua dimineţii, îţi scalzi ochii fericit,
E vădit: e primăvară şi eşti iar îndrăgostit.

poezie de Marilena Răghinaru din revista Boema
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!