A curs un veac

A curs un veac de când un cronicar,
A încrustat isprăvi cu-a lui cerneală,
Și le-a ascuns în cazna vesperală,
Sperând să le găsească-un muritor.

Stă surghiunit într-un ungher de pod,
Scriind doar la lumina din lucarnă,
Ca adevarul de minciuni să-l cearnă
Scăpându-l de al vremii eșafod.

Cât scârtâie penița pe-albe foi,
Păianjenul îi ține companie
Și-o bufniță ce stă pe veresie,
Într-o firidă-n grinda dinapoi.

Răzbesc timid lumini de felinar,
În noaptea zvârcolindu-se-n tenebre
Și orele, trosnind ca vechi vertebre,
Măsoară viața unui cărturar.

Mai lesne zorii de-ar vedea suind
Așterne fapte peste goale pagini,
Stârnind, printre cuvinte, noi imagini,
Trecutul și prezentul scormonind.

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook