Timpul și-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Și-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul și-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant și-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veșniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul și-a pierdut compasul.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!