O, tinere somn

iar mă tragi în derâdere
de urechea nervoasă? – eu
trebuia de mult să observ
că lipidele pământului meu
(acela cu suprafaţa rugoasă...)
nu se aseamănă cu bâlbâiala din vers – sau?! – atunci
rămâne aşa: eu
voi înnopta de-astă dată-n corabia nu în cetate
(voi ţine ochii străjeri peste noapte...)
nu voi vâsli cu auzul
(muzica e prea tare...)
veştii mult prea triste că iubitele mele
se pierd cu firea şi tremură
(dunărea e prea mare...)
ca apele fluviului ascultate
din depărtare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!