Camera obscură
prima a fost virgula
o frunză bătută de soartă
apoi a fost punctul
un pom plin de frunze vii
deabia atunci negenerația
adică acei oameni care n-au timp
s-a ofilit în moalele capătului
și m-a lăsat să-i văd moartea
camera obscură în care se fixează memoria
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!