* * *
lăsat-am amurgul să se prelingă pe coapsele tale
pleoapele îmi atingeau clipele
ușor în noapte
am pășit amândoi și apoi te-ai stins
te-ai prefăcut într-o profundă tăcere
pe care nu o voi înțelege niciodată
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!