Doare...
Doare apusul acesta frenetic, de humă,
Mă-ntorc în trecut, o mare în spumă,
Doare că-mi fluturi solstiții îndepărtate,
Lumina căruntă, bezmetic, iubire împarte.
Doare și valul acesta prea rece, prea ferm,
Secunde ridate pe tâmplele albe mai chem,
Doare nisipul prelins prin arterele calde,
Marea-i o maică, străpunsă de jale.
Doare-adăpostul cuvintelor noastre celeste,
Pescăruși enigmatici duc taina iubirii concrete,
Doare albastrul acesta, netezit în spirale,
Șiroind de-ndoiala promisiunilor vane...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
