* * *
Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o
Și totuși când pe dânsa cu țărână-a acoperit-o,
Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă
Și aș fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]
Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă
Și rătăcit la minte strigam unde ești, mamă?
Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu
Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
