Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetişor
Cum bătea "Moşu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştiu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!