Rugăciune pentru ciocârlie

Te rog Doamne, astăzi, mâine... fie-ţi mare a ta milă
Şi nu lăsa ciocarlia, pasăre a bucuriei,
Din zboru-i înalt să cadă pradă prafului de puşcă,
Şi nici omul prabuşească în prăpastia prostiei!

Cum va mai putea să cânte naiul lui Gheorghe Zamfir
Dacă sunetele sale, cu soarele vor apune?
Din plâns, prunci se-opreau s-asculte, legăna blândul zefir
Livezile înflorite şi-ale pădurii cunune.

Omului potolea setea ascultând-o-n toiul verii,
Primăvara parcă plugul ara mai uşor pământul,
Nu-i lăsa, te rog mult Doamne să facă precum pădurii,
Îndreaptă azi ţeava puştii, spre cei, ce-i sapă mormântul!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!