Şi...

Ai venit în crucea nopţii să-mpărţim în doi tristeţea,
Tulburat de gândul morţii mi-ai lăsat un pumn de lacrimi,
Mi le-am aşezat pe suflet şi mi-a vindecat iubirea,
Tăinuind greşeli în tine, ai plecat orbit de patimi.

Când m-ai alungat din vise, m-ai dat Zeilor ofrandă
Ai uitat că-ntraga iarnă am fost poeziei sclavă;
Mi-ai rămas dulce povară, cântul tău să mă dezmiardă,
Nebunele-ţi dorinţi mi-au fost alinturi şi otravă!

Azi m-a-mbătrânit oglinda şi-am uitat de început,
Uite, apa ce o plâng e mai rece ca un drug,
Gata-s stropii de speranţă, nu ştiu unde s-au pierdut,
Cât mă dori şi eşti aproape, pe sub umbra ta să fug!

Hai, priveşte-mă în suflet, să vezi cât sunt vinovată,
Şi-am lăsat nerăsfoită cartea mea de rugăciuni,
Ai trimis pasărea morţii, dorul să ţi-l cânte-n poartă
Catedrala noastră convertită-i la minciuni!

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!