Îmi eşti dator

Şi dacă noi, uniţi am fost pe veci,
De ce aş supăra eu stropii ploii
Şi zeul tunetului cu-n picior,
În cimitir trezind strigoii?

Cam cât de tare trebuie să ţip,
Nu vezi că flori de liliac se scutur?
Doar ştii că te iubesc şi te-am iubit
Cum aripa în zbor a unui flutur!

Nu face să dispară din păduri
Şi scoici purtate pân' la ţărm, de valuri,
Mirajul cântecului de amor!
Pecete-am pus cu trupul pur şi voaluri,

Şi-mi eşti dator din ziua când ne-a nins
Cu fulgi pe chip şi am simţit fior!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!