DUMNEZEU S-A ASCUNS
drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața
nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca
am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul
apoi să ard iar
ca un trandafir
să mă pui la butonieră
am nevoie de cer grunt
în plecarea mea care durează la nesfârșit
simt pașii universului cum calcă
și oamenii reci zornăind în burta lui
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre gheață
- poezii despre elefanți
