Reproş lui Dumnezeu

Mi-o făcuşi Tu, mie, Doamne,
Botezat şi bun creştin,
Om la şaişopt de toamne,
De asear' mă tot închin;

Te-am rugat doi ani şi-o vară,
Acatiste-am dat, le ştii,
Caprele-n vecini să moară,
Şi-uite-acuma-s încă vii,

Plus că s-au mai şi-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie...
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar şi gelozie:

A' lu' Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îţi spun,
E-ăl mai mare-al meu duşman!

A' lu' Ion, vecinul meu,
Toate trei de muscă rele,
Fată alea tot mereu...
Nu ştiu ce-o face cu ele!?

Iar, mai jos, e văru' Gică...
Păi... al dracului golan!
Patru-i fată... şi-una mică,
Zece iezi an dupa an!

Şi vii Tu, de faci minuni,
După doi ani şi o vară,
Bani la popă, rugăciuni...
Să-mi faci ţapii mei să moară!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!