Motanul Ares ...

Eu sunt motanul Ares, războinic de temut,
Sunt înarmat cu colţii şi ghearele-mi ascut.
În lupta mea de veacuri, cu neamul guzgănesc,
Sunt gata-n orice clipă pe el să năpădesc.
Cu ochi mijiţi, la pândă, ca orişice iscoadă,
Pe nimeni nu lasă-voi să mă calce pe coadă...
Privesc cu jind la păsări ce zarvă fac în pom,
Bătând din coada-mi lungă, în ritm de metronom.
Nefericit sunt Doamne că n-am aripi să zbor,
Să dau iama prin cuiburi, când ele fac sobor,
Ori mic să fiu, cât aţa întinsă pe-un mosor,
În gaură de şoareci uşor să mă strecor!...
Ştiu că-s gânduri aiurea şi mă fac cocoloş
În a stăpânei poală, visându-mă "cocoş"
M-am împăcat cu gândul, că-n loc de prada mea,
Voi ronţăi perniţe, tihnit, pe canapea.
Făcute-s pentru mine din carne şi ficaţi,
Ca eu cu toţi guzganii să ne avem ca fraţi.
Dar cine vrea războaie?! Mă jur pe Dumnezeu
Că cel mai bine-mi şade, culcat, sub şemineu!
Cu-a mea filozofie pe cine-am să prostesc?!
Pe voi, poate pe mine, ori neamul guzgănesc?!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!