Tocirea
Soldatul mărșăluia, mărșăluia,
mărșăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
pânâ când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era,
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
și o păștea
și o păștea, și o păștea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre sprâncene
- citate de Nichita Stănescu despre sprâncene
- poezii despre păr
- citate de Nichita Stănescu despre păr
- poezii despre picioare
- citate de Nichita Stănescu despre picioare
- poezii despre negru
- citate de Nichita Stănescu despre negru
- poezii despre armată
- citate de Nichita Stănescu despre armată
