Poem

Şi totuşi asta rămâne cel mai important, -
vechiul copac pe care l-au mai văzut şi alţii,
femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o şi alţii,
piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o şi alţii...
Şi totuşi asta rămâne cel mai important,
că nu te mai poţi întoarce
pentru că te-au întors alţii,
mereu alţii şi alţii şi alţii,
încât "tu" nu îl mai recunoaşte pe "tu", -
şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!