Clipa ce a readus iubirea

Credeam că frumuseţea-i trecătoare,
Că totul vine pentru a pleca,
Lăsând în urmă gândul care doare,
Când clipele dispar în urma mea

Dar chiar în, poate, ultima mea clipă
Ai luminat prin zâmbet paşii mei,
Purtând pe umeri dulcea ta aripă
De înger, ce tristeţea poţi să iei

Mi-ai dat în dar sărut, o vorbă care,
A readus tot ceea ce pierdeam,
Din ochi mi-ai dăruit o desfătare,
Pe care, sincer, nu o mai ştiam

Primeşte-mă în braţe, mă răsfaţă,
Să te respir adânc, neîncetat,
Să transformăm ce-a mai rămas din viaţă
În amintiri, mereu de neuitat

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!