Albaștri
De-atâta cer,
ne avântăm.
Plângem stele.
Râdem curcubeu.
Spațiu nemărginit
și tihnă nicăieri.
Rătăcim gânduri,
inventăm detalii,
înotăm în iluzii.
Libertate suficientă
să te pierzi.
Sensul,
e evadat din univers.
Liniștea
e invadată de-ntrebări.
Născuți prea devreme,
morți prea târziu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre stele
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre inventatori
- poezii despre gânduri