Sufletul de iarbă

Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort şi rănile
Sunt calde pe cruci de lemn şi cruci de piatră
Vântul îşi şerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea şi luna mea vor deveni mestecăni şi vor îngheţa,
Vor triumfa nepăsări pereche în colţul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va şterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Şi voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!