Testamentul unui om - poezia

În urmă coama dealului se mai zărea
Ca o flacără a venit îngerul şi mi-a zis
Urcă-te pe calul alb
Şi du-te însemnasem toate fântânile
Toate păsările cu această aripă de înger
Doar către nord era lumină
O cruce ţinută de înger lăsată în zăpată
O zăpadă ionică târzie.
Strig a murit poetul Emil Brumaru şi iarna
E tot mai tristă, dar veselă
Vai ce umbre la frontiere
Ce nu mai au timp, nici trup. Adio.
Frate pământul se bucură brut. Ninge!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!