Se descompune universu-n soare
Oh, ce zăpadă și ce iarnă
Și Moș Crăciun e un copil
Prin uliță se vede o gară
În care trenuri trec și vin
În mersul lor lucește iarna
În multe zări adiacente
Zăpada-i lapte și iertare, murind în iarnă
Te ridici spre trandafiri din visare
Atunci, acum și aici
Se descompune universu-n soare
Ne strecurăm adânc spre infinit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre trenuri
- poezii despre trandafiri
- poezii despre lactate
- poezii despre infinit
- poezii despre iertare
- poezii despre gări
