Taci...
Taci... ascultă...
Pulsul urcă sălbatic spre tâmplă.
Tăcerea... doar ea știe
să vorbească inimii tale
în limbajul sufletului meu.
Cuvăntul tăcerii
se naște croit din culoarea vie
a inimii.
Îl îmbrac într-un sărut
și apoi îl trimit către tine.
Atât doar... lasă-mă să-l cos
pe aripile inimii tale,
să auzi când iubirea mea
îți vorbește în șoaptele tăcerii.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios
Vezi poezii despre puls
