Suflet de frunză
Prinsă între undeva și nicăieri
între cântec de strană
și urletul potecilor în noapte,
sufletul bântuie
târât de povara dorurilor
și urlă cu zorii ce au uitat să scrie culorile,
rămâne zbaterea frunzei în cădere,
plânge,
stingând anotimpul în cuvinte,
țipetele interogațiilor
învelite-n de ce-uri lacustre
și un suflet ca o frunză
între undeva și nicăieri
plânge...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre frunze
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
- poezii despre culori
- poezii despre anotimpuri
