Moldoveanul...

pe piaţa Florenţei ning trandafirii
cu albe petale din liniştea firii
şi dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârţâie scrumul
şi plânge a jale când cerul când drumul
şi sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă şi plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
şi inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroaşcă rachete
aiurea ţintite în Plânsul Perete
şi stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

iar undeva prin Santiago de Chile
iau în derâdere gustul tequila-i
visând la un Negru Purcari care soarbe
tot vidul din jurul planetelor oarbe

la Fukushima fierb vişini în floare
parcă pe valuri din funduri de mare
melancolie încet se prelinge
focul din mine se stinge, se stinge

şi numai la Moscova fumuri de ceaţă
şterg nişte lacrimi uitate pe faţă
când din forfota şi larma din gară
smulg moldoveni care pleacă spre ţară...

Căutare