O uşă închisă

În faţa unei uşi închise,
nu mai e nimic de ales.
Ori avem chei,
ori trebuie să batem la uşă
dacă nu cei care vin
se roagă
să se deschidă uşa,
sau dacă nu,
mai bine pleacă...
înainte de a deveni
preşul acelei uşi.
O uşă închisă,
o iubire terminată,
ger în inimă,
liniştea ruptă de lacrimi,
nu mai trăiesc...
o să mă întorc pe treptele mele,
oropsită, învinsă, ofilită
şi mă rog: unde-am greşit?......
Dar simt o prezenţă aproape de mine,
mă mângâie,
îmi dă mâna,
nu mai sunt singură,
nu sunt singură.

poezie de Eugenia Calancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!